intenta

[Conjugare]

INTENTÁ, intentez, vb. I. Tranz. A introduce, a porni o acţiune (juridică). – Din fr. intenter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INTENT//Á ~éz tranz. jur. (procese) A întreprinde împotriva cuiva. /<fr. intenter, lat. intentare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTENTÁ vb. I. tr. A introduce, a porni o acţiune (juridică). ♢ A intenta (un) proces (cuiva) = a face (cuiva) un proces. [< fr. intenter, it., lat. intentare].
(Dicţionar de neologisme)

INTENTÁ vb. tr. (jur.) a introduce, a porni o acţiune. (< fr. intenter, lat. intentare)
(Marele dicţionar de neologisme)

intentá vb., ind. prez. 1 sg. intentéz, 3 sg. şi pl. intenteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: in int inte inten intent

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta tenta ntenta