ÍNTER2, interi, s.m. Jucător din înaintarea unei echipe de fotbal sau de handbal, care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaş. – Din fr. inter (abreviere din intérieur).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INTER1- Element de compunere însemnând „între”, care serveşte la formarea unor substantive şi a unor adjective. – Din lat. inter, fr. inter-.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÍNTER ~i m. Jucător dintr-o echipă de handbal sau de fotbal care ocupă locul de lângă jucătorul din centru. /<fr. inter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
inter- Pref. care adaugă unor cuvinte sensul sp. entre. Lat. inter-, cf. între. Apare într-o serie de neol. împrumutate limbii fr., din care unele circulă şi în rom. în forma lor simplă (intercontinental, cf. continental; interlocutor, cf. locutor; internaţional); în alte cazuri, s-a adăugat unui cuvînt rom., prin analogie cu cuvîntul fr. corespunzător (interpune, ca fr. interposer; interveni, ca fr. intervenir; interzice, ca fr. interdire). În sfîrşit, adesea apare şi în cuvinte care nu se folosesc cu forma lor simplă (interferenţă, interjecţie, interlop, intermitent, interpela, interpola, interpreta, interval etc.).
(Dicţionarul etimologic român)
ÍNTER s.m. Jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal sau de handbal, care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaş. [Cf. lat. inter].
(Dicţionar de neologisme)
INTER- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „între”, „reciproc”, „care este la mijloc”. [< fr., it. inter-, lat. inter].
(Dicţionar de neologisme)
INTER2 s. m. jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal sau de handbal care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaş. (< fr. inter)
(Marele dicţionar de neologisme)
INTER1- pref. „între”, „reciproc”. (< fr., it. inter-, cf. lat. inter)
(Marele dicţionar de neologisme)
ínter s. m., pl. ínteri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INTER intra-, între-.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INTER1- Element de compunere însemnând „între”, care serveşte la formarea unor substantive şi a unor adjective. – Din lat. inter, fr. inter-.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
inter- Pref. care adaugă unor cuvinte sensul sp. entre. Lat. inter-, cf. între. Apare într-o serie de neol. împrumutate limbii fr., din care unele circulă şi în rom. în forma lor simplă (intercontinental, cf. continental; interlocutor, cf. locutor; internaţional); în alte cazuri, s-a adăugat unui cuvînt rom., prin analogie cu cuvîntul fr. corespunzător (interpune, ca fr. interposer; interveni, ca fr. intervenir; interzice, ca fr. interdire). În sfîrşit, adesea apare şi în cuvinte care nu se folosesc cu forma lor simplă (interferenţă, interjecţie, interlop, intermitent, interpela, interpola, interpreta, interval etc.).
(Dicţionarul etimologic român)
ÍNTER s.m. Jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal sau de handbal, care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaş. [Cf. lat. inter].
(Dicţionar de neologisme)
INTER- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „între”, „reciproc”, „care este la mijloc”. [< fr., it. inter-, lat. inter].
(Dicţionar de neologisme)
INTER2 s. m. jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal sau de handbal care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaş. (< fr. inter)
(Marele dicţionar de neologisme)
INTER1- pref. „între”, „reciproc”. (< fr., it. inter-, cf. lat. inter)
(Marele dicţionar de neologisme)
ínter s. m., pl. ínteri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INTER intra-, între-.
(Dicţionar de sinonime)