interacționare

INTERACŢIONÁ, interacţionez, vb. I. Intranz. şi refl. A fi în raport de interacţiune; a se condiţiona reciproc. [Pr.: -ţi-o-] – Din interacţiune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTERACŢIONÁ vb. I. refl. A fi în raport de interacţiune; a se condiţiona reciproc. [Pron. -ţi-o-. / < interacţi(une) + -ona].
(Dicţionar de neologisme)

INTERACŢIONÁ vb. intr., refl. a fi în raport de interacţiune. (< interacţi/une/ + -ona)
(Marele dicţionar de neologisme)

interacţioná vb., ind. prez. 1 sg. interacţionéz, 3 sg. şi pl. interacţioneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

interacţionáre s. f., pl. interacţionări
(Dicţionar ortografic al limbii române)