intercedere

INTERCÉDE, intercéd, vb. III. Intranz. (Rar) A interveni, a stărui pe lângă cineva în favoarea cuiva. [Var.: intercedá vb. I] – Din fr. intercéder.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTERCÉDERE, intercederi, s.f. (Rar) Acţiunea de a intercede. – V. intercede.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTERCÉDE vb. III. intr. (Liv.) A interveni, a stărui în favoarea cuiva. [P.i. intercéd, var. interceda vb. I. / < fr. intercéder, cf. lat. intercedere – a veni între].
(Dicţionar de neologisme)

INTERCÉDERE s.f. Acţiunea de a intercede. [< intercede].
(Dicţionar de neologisme)

INTERCÉDE vb. intr. a interveni, a stărui în favoarea cuiva. (< fr. intercéder, lat. intercedere)
(Marele dicţionar de neologisme)

intercéde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. intercéd, 3 sg. intercéde
(Dicţionar ortografic al limbii române)