intercepta dex - definiţie, sinonime, conjugare

intercepta

[Conjugare]
INTERCEPTÁ, interceptez, vb. I. Tranz. A prinde, a reţine un obiect în timpul mişcării lui; a surprinde şi a controla o convorbire telefonică, o corespondenţă între două persoane etc. – Din fr. intercepter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INTERCEPT//Á ~éz tranz. 1) (obiecte în mişcare) A prinde pe neaşteptate. 2) (obiecte în zbor) A descoperi şi a urmări cu ajutorul unei instalaţii speciale. 3) (convorbiri telefonice) A asculta fără permisiune. 4) (corespondenţă) A deschide şi a citi fără permisiune. /<fr. intercepter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTERCEPTÁ vb. I. tr. A reţine un obiect în timpul mişcării lui. ♦ A prinde, a surprinde ceva adresat, destinat altcuiva, (spec.) o scrisoare, o comunicare. ♢ (Sport) A intercepta o minge = a interveni schimbând direcţia unei mingi. [< fr. intercepter].
(Dicţionar de neologisme)

INTERCEPTÁ vb. tr. a reţine un obiect în timpul mişcării lui. ♢ a (sur)prinde cuiva o scrisoare, o comunicare telefonică etc. (< fr. intercepter)
(Marele dicţionar de neologisme)

interceptá vb., ind. prez. 1 sg. interceptéz, 3 sg. şi pl. intercepteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in int inte inter interc

Cuvinte se termină cu literele: ta pta epta cepta rcepta