intercurent
INTERCURÉNT, -Ă, intercurenţi, -te, adj. (Rar) Care survine în timpul desfăşurării altui proces (mai ales o boală). – Din fr. intercurrent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INTERCURÉNT, -Ă adj. Care survine în timpul sau în cadrul unui fapt, unui fenomen. [< fr. intercurrent, cf. lat. inter – între, currens – curgător].
(Dicţionar de neologisme)
INTERCURÉNT, -Ă adj. care survine în timpul sau în cadrul unui fapt, al unui fenomen. (< fr. intercurrent)
(Marele dicţionar de neologisme)
intercurént adj. m. curent
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INTERCURÉNT, -Ă adj. Care survine în timpul sau în cadrul unui fapt, unui fenomen. [< fr. intercurrent, cf. lat. inter – între, currens – curgător].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
intercurént adj. m. curent
(Dicţionar ortografic al limbii române)