INTERDEPENDÉNT, -Ă, interdependenţi, -te, adj. Care este (strâns) legat sau condiţionat de alt lucru, fenomen sau proces cu care se află în dependenţă reciprocă. – Din fr. interdépendant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INTERDEPENDÉNŢĂ s.f. Legătură şi condiţionare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc. ♦ Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele şi fenomenele naturii, ale societăţii şi ale gândirii. – Din fr. interdépendance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INTERDEPENDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care depinde unul de altul; în stare de dependenţă reciprocă. /<fr. interdépendant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INTERDEPENDÉNŢĂ f. Dependenţă reciprocă (dintre diferite fenomene sau obiecte); corelaţie; corespondenţă. [G.-D. interdependenţei] /<fr. interdépendance
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INTERDEPENDÉNT, -Ă adj. (Despre fenomene) În stare de dependenţă reciprocă. [Cf. fr. interdépendant].
(Dicţionar de neologisme)
INTERDEPENDÉNŢĂ s.f. Legătură şi condiţionare reciprocă între fenomene, acţiuni etc. [Cf. fr. interdépendance].
(Dicţionar de neologisme)
INTERDEPENDÉNT, -Ă adj. în stare de dependenţă reciprocă. (< fr. interdépendant)
(Marele dicţionar de neologisme)
INTERDEPENDÉNŢĂ s. f. legătură şi condiţionare reciprocă între sisteme, fenomene, procese etc.; intercondiţionare. (< fr. interdépendance)
(Marele dicţionar de neologisme)
interdependént adj. m. dependent
(Dicţionar ortografic al limbii române)
interdependénţă s. f., g.-d. art. interdependénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INTERDEPENDÉNŢĂ s. (FILOZ.) legătură universală.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INTERDEPENDÉNŢĂ s.f. Legătură şi condiţionare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc. ♦ Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele şi fenomenele naturii, ale societăţii şi ale gândirii. – Din fr. interdépendance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INTERDEPENDÉNŢĂ f. Dependenţă reciprocă (dintre diferite fenomene sau obiecte); corelaţie; corespondenţă. [G.-D. interdependenţei] /<fr. interdépendance
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INTERDEPENDÉNT, -Ă adj. (Despre fenomene) În stare de dependenţă reciprocă. [Cf. fr. interdépendant].
(Dicţionar de neologisme)
INTERDEPENDÉNŢĂ s.f. Legătură şi condiţionare reciprocă între fenomene, acţiuni etc. [Cf. fr. interdépendance].
(Dicţionar de neologisme)
INTERDEPENDÉNT, -Ă adj. în stare de dependenţă reciprocă. (< fr. interdépendant)
(Marele dicţionar de neologisme)
INTERDEPENDÉNŢĂ s. f. legătură şi condiţionare reciprocă între sisteme, fenomene, procese etc.; intercondiţionare. (< fr. interdépendance)
(Marele dicţionar de neologisme)
interdependént adj. m. dependent
(Dicţionar ortografic al limbii române)
interdependénţă s. f., g.-d. art. interdependénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INTERDEPENDÉNŢĂ s. (FILOZ.) legătură universală.
(Dicţionar de sinonime)