interesele dex - definiţie, sinonime, conjugare

interesele

[Sinonime]
INTERÉS, interese, s.n. 1. Preocupare de a obţine un succes, un avantaj; râvnă depusă într-o acţiune pentru satisfacerea anumitor nevoi. 2. Avantaj, folos, câştig, profit. ♢ Loc. adj. De interes general (sau public) = de importanţă socială, util colectivităţii. ♢ Expr. A-şi face interesele = a fi preocupat numai de satisfacerea chestiunilor personale. 3. Dobândă. ♢ (Jur.) Daune interese = despăgubire bănească pentru repararea unui prejudiciu. 4. Orientare activă şi durabilă, dorinţă arzătoare de a cunoaşte şi de a înţelege pe cineva sau ceva. 5. Înţelegere şi simpatie faţă de cineva sau de ceva; grijă, solicitudine. 6. Calitatea de a deştepta atenţia, a stârni curiozitatea prin importanţa, frumuseţea, varietatea lucrului, a problemei, a acţiunii etc.; atracţie. [Pl. şi; (rar) interesuri] – Din it. interesse, rus. interes, germ. Interesse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTERÉS ~e n. 1) Ceea ce este important (pentru cineva); ceea ce convine (cuiva). ♢ De ~ general (sau public) de importanţă socială. 2) Preocupare de a obţine un avantaj personal, ceva necesar. ♢ A-şi face ~ele a-şi rezolva chestiunile personale. ~ul poartă fesul interesul personal serveşte drept stimulent pentru efectuarea unor acţiuni. 3) Manifestare a unei atenţii (favorabile) faţă de cineva sau ceva. /<it. interesse, germ. Interesse
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

interés (interése), s.n. – 1. Preocupare de a obţine ceva. – 2. Avantaj, folos, cîştig, profit. – 3. Dobîndă. – 4. Înţelegere, grijă, solicitudine. – 5. Calitatea de a trezi atenţie, atracţie. – Mr. intires. Fr. interêt şi înainte (sec. XVIII) din it. interesso, mr., cf. ngr. ἰντερέσσον, alb. nderes, bg. interes (după Gáldi, Dict., 200, rom. provine din ngr. -ντ- trebuia să dea rezultatul nd, ca în alb.). – Der. interesa, vb. (a stîrni interes; refl., a arăta interes; refl., a se informa, a cere informaţii), din fr. intéresser; interesător, adj. (înv., interesant); interesant, adj., din fr. intéressant; dezinteres, s.n. (lipsă de interes; abnegaţie); dezinteresa, vb. (a compensa, a despăgubi; refl., a manifesta lipsă de interes), din fr. désintéresser; neinteresant, adj. (lipsit de interes).
(Dicţionarul etimologic român)

INTERÉS s.n. 1. Preocupare de a obţine ceea ce este folositor, agreabil, necesar. ♦ Ceea ce este util, important, care convine; folos, câştig. ♢ Interes economic = categorie a materialismului istoric care desemnează stimulul fundamental al activităţii umane. 2. Dobândă. ♢ Daune interese = despăgubire bănească pentru un prejudiciu. 3. (Psih.) Orientare activă şi durabilă a cuiva spre anumite lucruri, dorinţă de a le cunoaşte şi înţelege. 4. Simpatie, înclinare faţă de cineva. 5. Plăcere provocată de ceva care ne atrage atenţia, ne stârneşte curiozitatea etc.; atracţie. [Pl. -se, -suri. / < it. interesse, cf. lat. interest – interesează, priveşte].
(Dicţionar de neologisme)

INTERÉS s. n. 1. preocupare de a obţine ceea ce este folositor, agreabil, necesar. ♢ ceea ce este util, important, care convine; folos, câştig. 2. dobândă. o daune ĕ = despăgubire bănească pentru un prejudiciu. 3. (psih.) orientare activă şi durabilă a cuiva spre anumite lucruri, dorinţă de a le cunoaşte şi înţelege. 4. simpatie, înclinare faţă de cineva. 5. plăcere provocată de ceva care ne atrage atenţia, ne stârneşte curiozitatea etc.; atracţie. (< it. interesse, germ. Interesse, rus. interes)
(Marele dicţionar de neologisme)

interés s. n., pl. interése
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INTERÉS s. v. camătă, dobândă, procent.
(Dicţionar de sinonime)

INTERÉS s. 1. (la pl.) v. afacere. 2. v. grijă. 3. atenţie, curiozitate, luare-aminte, (înv.) perierghie, privire. (I-a stârnit ~ul.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Interesdezinteres
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int inte inter intere

Cuvinte se termină cu literele: le ele sele esele resele