interferență dex - definiţie, sinonime, conjugare
INTERFERÉNT, -Ă, interferenţi, -te, adj. 1. (Despre fenomene, întâmplări, fapte etc.) Care se încrucişează, se suprapune. 2. (Fiz.; despre mişcări vibratorii) Care prezintă fenomenul de interferenţă (2). – Din fr. interférence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTERFERÉNŢĂ, interferenţe, s.f. 1. Întâlnire, încrucişare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc. 2. Fenomen de suprapunere şi de compunere a efectelor a două (sau a mai multor) mişcări vibratorii provenite din surse diferite; intensificare (sau slăbire reciprocă) a intensităţii undelor prin suprapunerea lor. – Din fr. interférence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTERFERÉNŢ//Ă ~e f. 1) Întâlnire a undelor (sonore, luminoase, electromagnetice etc.) coerente, în urma căreia unele slăbesc sau se distrug, iar altele se intensifică. 2) Suprapunere a două sau mai multe fenomene, fapte, întâmplări care se întâlnesc; încrucişare. /<fr. interférence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTERFERÉNT, -Ă adj. Care prezintă fenomenul de interferenţă. [< fr. interférent].
(Dicţionar de neologisme)

INTERFERÉNŢĂ s.f. Întâlnire, încrucişare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc. ♦ Fenomen de suprapunere a efectelor a două (sau mai multe) mişcări vibratorii provenind din surse diferite. [< fr. interférence].
(Dicţionar de neologisme)

INTERFERÉNT, -Ă adj. 1. (despre fenomene, întâmplări) care se încrucişează, se suprapune. 2. (despre mişcări vibratorii) care prezintă fenomenul de interferenţă. (< fr. interférent)
(Marele dicţionar de neologisme)

INTERFERÉNŢĂ s. f. 1. întâlnire, încrucişare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc. 2. suprapunere a efectelor a două mişcări vibratorii provenind din surse diferite. 3. (genet.) probabilitate mai redusă de crossing-over în vecinătatea unuia anterior realizat. 4. influenţa mutuală a sondelor prin care se exploatează acelaşi zăcământ. (< fr. interférence)
(Marele dicţionar de neologisme)

interferént adj. m., pl. interferénţi; f. sg. interferéntă, pl. interferénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

interferénţă s. f., g.-d. art. interferénţei; pl. interferénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INTERFERÉNŢĂ s. v. întretăiere.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int inte inter interf

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta renta erenta