interiorizat

INTERIORIZÁ, interiorizez, vb. I. 1. Tranz. A reflecta în conştiinţă, prin prisma propriei sensibilităţi, fenomene ale realităţii exterioare. 2. Refl. A-şi înăbuşi manifestările exterioare; a se refugia în trăiri interioare. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. intérioriser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTERIORIZÁT, -Ă, interiorizaţi, -te, adj. 1. Care este reflectat în conştiinţa cuiva. 2. (Despre oameni) Care-şi înăbuşă manifestările exterioare, care se refugiază în trăiri interioare. [Pr.: -ri-o-] – V. interioriza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INTERIORIZ//Á ~éz tranz. 1) A face să se interiorizeze. 2) (stări sufleteşti, sentimente, emoţii etc.) A face să nu se manifeste în exterior; a reţine. [Sil. -ri-o-] /<fr. intérieuriser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE INTERIORIZ//Á se ~eáză intranz. (despre fenomene exterioare) A se reflecta în conştiinţă. [Sil. -ri-o-] /<fr. intérieuriser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTERIORIZÁ vb. I. tr., refl. 1. A reflecta în conştiinţă unele fenomene exterioare. 2. A-şi înăbuşi manifestările exterioare; a face să prevaleze viaţa interioară; a se refugia în trăiri interioare. [Pron. -ri-o-. / < fr. intérieuriser].
(Dicţionar de neologisme)

INTERIORIZÁ vb. I. tr. a reflecta în conştiinţă unele fenomene ale realităţii. II. refl. a-şi înăbuşi manifestările exterioare; a face să prevaleze viaţa interioară; a se refugia în trăiri interioare. (< fr. intérieuriser)
(Marele dicţionar de neologisme)

interiorizá vb., ind. prez. 1 sg. interiorizéz, 3 sg. şi pl. interiorizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)