interjecție dex - definiţie, sinonime, conjugare

interjecție

INTERJÉCŢIE, interjecţii, s.f. Parte de vorbire neflexibilă de tip special, care exprimă sentimente şi manifestări de voinţă sau care imită sunete şi zgomote. – Din fr. interjection, lat. interjectio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTERJÉCŢI//E ~i f. lingv. Parte de vorbire neflexibilă care exprimă atitudinea afectivă a vorbitorului sau care imită sunete din realitatea înconjurătoare. [G.-D. interjecţiei] /<lat. interjectio, ~onis, fr. interjection
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTERJÉCŢIE s.f. (Gram.) Parte de vorbire neflexibilă fără funcţie sintactică şi care exprimă stări sufleteşti sau imită sunete, zgomote etc. [Gen. -iei, var. interjecţiune s.f. / cf. fr. interjection, lat. interiectio].
(Dicţionar de neologisme)

INTERJÉCŢIE s. f. parte de vorbire neflexibilă care exprimă stări sufleteşti, imită sunete, zgomote etc. (< fr. interjection, lat. interiectio)
(Marele dicţionar de neologisme)

interjécţie s. f. (sil. -ţi-e), art. interjécţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. interjécţiei; pl. interjécţii, art. interjécţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in int inte inter interj

Cuvinte se termină cu literele: ie tie ctie ectie jectie