interlocuțiune dex - definiţie, sinonime, conjugare

interlocuțiune

INTERLOCUŢIÚNE, interlocuţiuni, s.f. (Jur.) Hotărâre judecătorească care precedă sentinţa finală a unui proces. [Var.: interlocúţie s.f.] – Din fr. interlocution.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTERLOCUŢIÚN//E ~i f. jur. Hotărâre judecătorească care precedă sentinţa finală într-un proces. /<fr. interlocution
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTERLOCUŢIÚNE s.f. Convorbire. ♦ Hotărâre judecătorească care precedă sentinţa finală a unui proces. [Var. interlocuţie s.f. / < fr. interlocution, cf. lat. inter – între, loquor – a vorbi].
(Dicţionar de neologisme)

INTERLOCUŢIÚNE s. f. 1. convorbire. 2. (jur.) hotărâre care precedă sentinţa finală a unui proces. (< fr. interlocution)
(Marele dicţionar de neologisme)

interlocuţiúne s. f., pl. interlocuţiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in int inte inter interl

Cuvinte se termină cu literele: ne une iune tiune utiune