interlocutoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
INTERLOCUTÓR, -OÁRE, interlocutori, -oare, s.m. şi f. Persoană care vorbeşte cu alta sau cu alţii, care participă la o conversaţie. – Din fr. interlocuteur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTERLOCUT//ÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care participă la o conversaţie; om care se întreţine cu cineva; convorbitor. /<fr. interlocuteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTERLOCUTÓR, -OÁRE s.m. şi f. Participant la o discuţie, la o conversaţie. [< fr. interlocuteur, it. interlocutore].
(Dicţionar de neologisme)

INTERLOCUTÓR, -OÁRE s. m. f. participant la o discuţie, la o conversaţie; conlocutor. (< fr. interlocuteur)
(Marele dicţionar de neologisme)

interlocutór s. m., pl. interlocutóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

interlocutoáre s. f., g.-d. art. interlocutoárei; pl. interlocutoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INTERLOCUTÓR s. (livr.) conlocutor, (înv.) convorbitor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int inte inter interl

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare utoare