intermiten

INTERMITÉN/T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial Care încetează şi reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi; discontinuu. /<fr. intermittent, lat. intermittens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: in int inte inter interm

Cuvinte se termină cu literele: en ten iten miten rmiten