intermitent

INTERMITÉNT, -Ă, intermitenţi, -te, adj. Care încetează şi reîncepe la anumite intervale, care acţionează cu întreruperi; discontinuu. ♦ (Adverbial) Din când în când, la anumite intervale. – Din fr. intermittent, lat. intermittens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTERMITÉNT, -Ă adj. Care încetează şi reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi. ♦ adv. Din când în când. [Cf. fr. intermittent, it. intermittente].
(Dicţionar de neologisme)

INTERMITÉNT, -Ă adj. care încetează şi reîncepe la anumite intervale; cu întreruperi, discontinuu. ♢ (adv.) din când în când. (< fr. intermittent, lat. intermittens)
(Marele dicţionar de neologisme)

intermitént adj. m., pl. intermiténţi, f. sg. intermiténtă, pl. intermiténte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INTERMITÉNT adj. 1. discontinuu. (Proces, fenomen ~.) 2. întrerupt, întretăiat, (fig.) rupt. (Plâns.~; respiraţie ~.) 3. v. ritmic.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Intermitent ≠ încontinuu, neîntrerupt
(Dicţionar de antonime)