INTERNÁ, internez, vb. I. Tranz. 1. A instala un bolnav într-un spital pentru tratament; a spitaliza. ♢ Refl. S-a internat pentru operaţie. 2. A sili pe cineva să stea (închis) într-un ospiciu, într-o şcoală de corecţie, într-un lagăr etc., pentru a-l ţine sub supraveghere, pentru a-l reeduca etc. – Din fr. interner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INTERNÁRE, internări, s.f. Acţiunea de a (se) interna şi rezultatul ei. ♦ (Concr.) Document pe baza căruia cineva se poate interna într-un spital. – V. interna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A INTERN//Á ~éz tranz. 1) (bolnavi, accidentaţi, răniţi) A instala în spital pentru tratament medical; a spitaliza. 2) (persoane) A închide într-un ospiciu sau într-un loc de detenţie, pentru a ţine sub supraveghere sau pentru reeducaţie; a izola de societate. /<fr. interner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INTERNÁ vb. I. tr. 1. A instala în spital (un bolnav) pentru tratament. 2. A închide (pe cineva) într-un lagăr, într-un ospiciu etc. pentru a fi ţinut sub supraveghere. [< fr. interner, it. internare].
(Dicţionar de neologisme)
INTERNÁRE s.f. Acţiunea de a (se) interna şi rezultatul ei. [< interna].
(Dicţionar de neologisme)
INTERNÁ vb. I. tr., refl. a (se) instala în spital pentru tratament sau operaţie. II. tr. 1. a încredinţa unui institut specializat pe un minor sau pe cineva suferind de o anomalie fiziologică sau psihică. 2. a închide (pe cineva) într-un lagăr, într-un ospiciu etc., pentru a fi ţinut sub supraveghere. (< fr. /s\'/interner)
(Marele dicţionar de neologisme)
interná vb., ind. prez. 1 sg. internéz, 3 sg. şi pl. interneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
internáre s. f., g.-d. art. internării; pl. internări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NARĂ INTÉRNĂ s. (ANAT.) coană.
(Dicţionar de sinonime)
INTERNÁ vb. v. spitaliza.
(Dicţionar de sinonime)
INTERNÁRE s. v. spitalizare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INTERNÁRE, internări, s.f. Acţiunea de a (se) interna şi rezultatul ei. ♦ (Concr.) Document pe baza căruia cineva se poate interna într-un spital. – V. interna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INTERNÁ vb. I. tr. 1. A instala în spital (un bolnav) pentru tratament. 2. A închide (pe cineva) într-un lagăr, într-un ospiciu etc. pentru a fi ţinut sub supraveghere. [< fr. interner, it. internare].
(Dicţionar de neologisme)
INTERNÁRE s.f. Acţiunea de a (se) interna şi rezultatul ei. [< interna].
(Dicţionar de neologisme)
INTERNÁ vb. I. tr., refl. a (se) instala în spital pentru tratament sau operaţie. II. tr. 1. a încredinţa unui institut specializat pe un minor sau pe cineva suferind de o anomalie fiziologică sau psihică. 2. a închide (pe cineva) într-un lagăr, într-un ospiciu etc., pentru a fi ţinut sub supraveghere. (< fr. /s\'/interner)
(Marele dicţionar de neologisme)
interná vb., ind. prez. 1 sg. internéz, 3 sg. şi pl. interneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
internáre s. f., g.-d. art. internării; pl. internări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NARĂ INTÉRNĂ s. (ANAT.) coană.
(Dicţionar de sinonime)
INTERNÁ vb. v. spitaliza.
(Dicţionar de sinonime)
INTERNÁRE s. v. spitalizare.
(Dicţionar de sinonime)