interoceptor dex - definiţie, sinonime, conjugare

interoceptor

INTEROCEPTÓR, interoceptori, s.m. (Biol.) Terminaţie nervoasă a unui analizator intern care culege şi transmite impulsuri primite de la organele interne. – Din fr. interocepteur, engl. interoceptor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTEROCEPTÓR ~i m. fiziol. Terminaţie nervoasă senzitivă, localizată în organele interne. /<fr. intérocepteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTEROCEPTÓR s.m. (Biol.) Organ receptor nervos care primeşte stimulii activităţii interne, în special viscerale. [< fr. intérocepteur, cf. lat. interior – dinăuntru, recipere – a primi].
(Dicţionar de neologisme)

INTEROCEPTÓR s. m. terminaţie nervoasă sensitivă care primeşte stimulii activităţii interne, în special viscerale. (< fr. intéroscepteur)
(Marele dicţionar de neologisme)

interoceptór s. m., pl. interoceptóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in int inte inter intero

Cuvinte se termină cu literele: or tor ptor eptor ceptor