interogațiune

INTEROGÁŢIE, interogaţii, s.f. (Rar) Interogare. ♢ (În sintagma) Interogaţie retorică = procedeu retoric constând în adresarea unor întrebări, nu pentru a obţine răspuns, ci pentru a comunica o idee, o atitudine. [Var.: interogaţiúne s.f.] – Din fr. interrogation, lat. interrogatio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTEROGAŢIÚNE s.f. v. interogaţie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTEROGÁŢIE s.f. (Rar) Interogare, întrebare. ♦ Figură de stil constând în a pune o întrebare unui interlocutor determinat, fără a aştepta însă un răspuns. [Gen. -iei, var. interogaţiune s.f. / cf. lat. interrogatio, fr. interrogation].
(Dicţionar de neologisme)

INTEROGAŢIÚNE s.f. v. interogaţie.
(Dicţionar de neologisme)

interogáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. interogáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. interogáţiei; pl. interogáţii, art. interogáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INTEROGÁŢIE s. v. întrebare.
(Dicţionar de sinonime)