interogativ

INTEROGATÍV, -Ă, interogativi, -e, adj. Care exprimă o întrebare; întrebător. – Din fr. interrogatif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTEROGATÍV ~ă (~i, ~e) şi adverbial Care conţine o întrebare; întrebător. /<fr. interrogatif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTEROGATÍV, -Ă adj. Care exprimă o întrebare; întrebător. ♢ Propoziţie interogativă (şi s.f.) = propoziţie prin care se formulează direct sau se reproduce o întrebare. [Cf. lat. interrogativus, fr. interrogatif].
(Dicţionar de neologisme)

INTEROGATÍV, -Ă adj. care exprimă o întrebare. (< fr. interrogatif, lat. interrogativus)
(Marele dicţionar de neologisme)

interogatív adj. m., pl. interogatívi; f. sg. interogatívă, pl. interogatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INTEROGATÍV adj. întrebător. (Ton ~.)
(Dicţionar de sinonime)