interogatoriu

INTEROGATÓRIU, interogatorii, s.n. Totalitatea întrebărilor puse de judecător unei părţi implicate într-un proces şi a răspunsurilor date de aceasta, care contribuie la rezolvarea cazului; (concr.) act în care sunt consemnate aceste întrebări şi răspunsuri. – Din fr. interrogatoire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTEROGATÓRI//U ~i n. 1) Totalitate a întrebărilor puse unui inculpat sau împricinat şi a răspunsurilor la ele în cadrul unui proces judecătoresc. 2) Document în care se înregistrează aceste întrebări şi răspunsuri. /<lat. interrogatorius, fr. interrogatoire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTEROGATÓRIU s.n. Totalitatea întrebărilor puse de către judecător unei părţi implicate în proces şi a răspunsurilor date de acesta; actul care consemnează aceste întrebări şi răspunsuri. [Pron. -riu. / cf. fr. interrogatoire, it. interrogatorio].
(Dicţionar de neologisme)

INTEROGATÓRIU s. n. totalitatea întrbărilor puse de către judecător unei părţi implicate în proces şi a răspunsurilor date; actul care consemnează. (< fr. interrogatoire)
(Marele dicţionar de neologisme)

interogatóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. interogatóriul; pl. interogatórii, art. interogatóriile (sil. -ri-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÍNTEROGATÓRIU s. (JUR.) (înv.) tacrir.
(Dicţionar de sinonime)