interpelațiune

INTERPELÁŢIE, interpelaţii, s.f. (Rar). Interpelare. [Var.: interpelaţiúne s.f.] – Din fr. interpellation, lat. interpellatio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTERPELAŢIÚNE s.f. v. interpelaţie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTERPELÁŢIE s.f. Interpelare. [Gen. -iei, var. interpelaţiune s.f. / cf. fr. interpellation, lat. interpellatio].
(Dicţionar de neologisme)

INTERPELAŢIÚNE s.f. v. interpelaţie.
(Dicţionar de neologisme)

interpeláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. interpeláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. interpeláţiei; pl. interpeláţii, art. interpeláţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INTERPELÁŢIE s. v. interpelare.
(Dicţionar de sinonime)