interpelare dex - definiţie, sinonime, conjugare
INTERPELÁ, interpelez, vb. I. Tranz. A cere cuiva să dea un răspuns, să dea socoteală asupra unui fapt; spec. a cere explicaţii (în parlament) unui membru al guvernului asupra modului de rezolvare a unor probleme, a unor acte etc. – Din fr. interpeller, lat. interpellare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTERPELÁRE, interpelări, s.f. Faptul de a interpela; (concr.) conţinutul unei interpelări; interpelaţie. – V. interpela.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INTERPEL//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A întrerupe printr-o adresare bruscă pentru a cere explicaţii sau pentru a insulta. 2) (membri ai guvernelor) A impune să dea explicaţii asupra unui fapt. /<fr. interpeller, lat. interpellare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTERPEL//ÁRE ~ări f. Întrebare adresată în şedinţă publică de către un deputat în parlament unui membru al guvernului, pentru a-i cere explicaţii asupra unui fapt. /v. a interpela
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTERPELÁ vb. I. tr. A pune întrebări cuiva asupra unei chestiuni; a face o interpelare parlamentară. [< fr. interpeller, it., lat. interpellare].
(Dicţionar de neologisme)

INTERPELÁRE s.f. 1. Acţiunea de a interpela; interpelaţie. ♦ Întrebare (adresată de obicei în parlament de către un deputat unui ministru) prin care se cere o explicaţie (referitoare la rezolvarea unei chestiuni, a unor acte etc.). 2. (Rar; la pl.) Întrebări, somaţii. [< interpela].
(Dicţionar de neologisme)

INTERPELÁ vb. tr. a face o interpelare; (p. ext.) a cere cuiva să dea un răspuns, să-şi explice atitudinea. (< fr. interpeller, lat. interpellare)
(Marele dicţionar de neologisme)

INTERPELÁRE s. f. întrebare (adresată în parlament de către un deputat unui ministru) prin care se cere o explicaţie referitoare la rezolvarea unei chestiuni; interpelaţie. (< interpela)
(Marele dicţionar de neologisme)

interpelá vb., ind. prez. 1 sg. interpeléz, 3 sg. şi pl. interpeleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

interpeláre s. f., g.-d. art. interpelării; pl. interpelări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INTERPELÁRE s. (POL.) interpelaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int inte inter interp

Cuvinte se termină cu literele: re are lare elare pelare