INTERPOLÁ, interpolez, vb. I. Tranz. 1. A introduce, a intercala într-un text cuvinte sau fraze care nu aparţin originalului, pentru a-l explica, a-l completa etc. 2. (Mat.) A intercala într-un şir de valori cunoscute una sau mai multe mărimi determinate sau estimate. – Din fr. interpoler, lat. interpolare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INTERPOLÁRE, interpolări, s.f. Acţiunea de a interpola şi rezultatul ei; (concr.) ceea ce se interpolează; interpolaţie. – V. interpola.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A INTERPOL//Á ~éz tranz. 1) (cuvinte, fraze, fragmente) A introduce într-un text, pentru a-l explica sau pentru a-l completa. 2) mat. (termeni şi valori intermediare) A intercala într-o serie de valori şi de termeni cunoscuţi pentru a calcula expresia analitică aproximativă a funcţiei pentru valorile unei variabile. /<fr. interpoler, lat. interpolare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INTERPOLÁ vb. I. tr. 1. A insera cuvinte sau fraze în textul unui manuscris sau al unui act care nu aparţin textului respectiv. 2. (Mat.) A intercala într-un şir de valori cunoscute unul sau mai mulţi termeni determinaţi prin calcul. ♦ A determina valoarea unei funcţii într-un punct al unui interval, cunoscând valoarea ei în extremităţile intervalului. [< fr. interpoler, it., lat. interpolare].
(Dicţionar de neologisme)
INTERPOLÁRE s.f. Acţiunea de a interpola şi rezultatul ei; interpolaţie. ♦ (Mat.) Determinare a unei funcţii. [< interpola].
(Dicţionar de neologisme)
INTERPOLÁ vb. tr. 1. a insera cuvinte, fraze care nu aparţin textului respectiv, în textul unui manuscris. 2. (mat.) a intercala într-un şir de valori cunoscute una sau mai multe valori determinate prin calcul. ♢ a determina valoarea unei funcţii într-un punct al unui interval, cunoscând valoarea ei în extremităţile intervalului. (< fr. interpoler, lat. interpolare)
(Marele dicţionar de neologisme)
interpolá vb., ind. prez. 1 sg. interpoléz, 3 sg. şi pl. interpoleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
interpoláre s. f., g.-d. art. interpolării; pl. interpolări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
interpolár adj. m., pl. interpolári; f. sg. interpoláră, pl. interpoláre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INTERPOLÁRE s. interpolaţie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INTERPOLÁRE, interpolări, s.f. Acţiunea de a interpola şi rezultatul ei; (concr.) ceea ce se interpolează; interpolaţie. – V. interpola.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INTERPOLÁ vb. I. tr. 1. A insera cuvinte sau fraze în textul unui manuscris sau al unui act care nu aparţin textului respectiv. 2. (Mat.) A intercala într-un şir de valori cunoscute unul sau mai mulţi termeni determinaţi prin calcul. ♦ A determina valoarea unei funcţii într-un punct al unui interval, cunoscând valoarea ei în extremităţile intervalului. [< fr. interpoler, it., lat. interpolare].
(Dicţionar de neologisme)
INTERPOLÁRE s.f. Acţiunea de a interpola şi rezultatul ei; interpolaţie. ♦ (Mat.) Determinare a unei funcţii. [< interpola].
(Dicţionar de neologisme)
INTERPOLÁ vb. tr. 1. a insera cuvinte, fraze care nu aparţin textului respectiv, în textul unui manuscris. 2. (mat.) a intercala într-un şir de valori cunoscute una sau mai multe valori determinate prin calcul. ♢ a determina valoarea unei funcţii într-un punct al unui interval, cunoscând valoarea ei în extremităţile intervalului. (< fr. interpoler, lat. interpolare)
(Marele dicţionar de neologisme)
interpolá vb., ind. prez. 1 sg. interpoléz, 3 sg. şi pl. interpoleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
interpoláre s. f., g.-d. art. interpolării; pl. interpolări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
interpolár adj. m., pl. interpolári; f. sg. interpoláră, pl. interpoláre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INTERPOLÁRE s. interpolaţie.
(Dicţionar de sinonime)