interpoziție
INTERPOZÍŢIE s.f. 1. Stare a unui lucru aşezat între altele. 2. (Fig.) Intervenţie a unei autorităţi superioare. ♢ (Jur.) Interpoziţie de persoane = act prin care o persoană apare în locul alteia pentru a-i facilita unele avantaje pe care nu le-ar putea obţine direct. [Var. interpoziţiune s.f. / < fr. interposition, cf. lat. interpositio].
(Dicţionar de neologisme)
INTERPOZÍŢIE s. f. 1. stare a unui lucru aşezat între altele. 2. (fig.) intervenţie a unei autorităţi superioare. o (jur.) ~ de persoane = act prin care o personaă apare în locul alteia pentru a-i facilita unele avantaje. (< fr. interposition, lat. interpositio)
(Marele dicţionar de neologisme)
interpozíţie s. f., pl. interpozíţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
INTERPOZÍŢIE s. f. 1. stare a unui lucru aşezat între altele. 2. (fig.) intervenţie a unei autorităţi superioare. o (jur.) ~ de persoane = act prin care o personaă apare în locul alteia pentru a-i facilita unele avantaje. (< fr. interposition, lat. interpositio)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)