interpretare dex - definiţie, sinonime, conjugare
INTERPRETÁ, interpretez, vb. I. Tranz. 1. A da un anumit înţeles, o anumită semnificaţie unui lucru; spec. a comenta şi a explica un text (vechi). 2. A reda prin mijloace adecvate conţinutul unei opere muzicale, dramatice, literare etc.; a juca un rol într-o piesă, într-un film etc., a executa o bucată muzicală. – Din fr. interpréter, lat. interpretari.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTERPRETÁRE, interpretări, s.f. Acţiunea de a interpreta şi rezultatul ei; comentare, explicare, explicaţie, interpretaţiune. – V. interpreta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INTERPRET//Á ~éz tranz. 1) (fapte, fenomene, evenimente, întâmplări) A expune atribuind o semnificaţie personală; a comenta. 2) (texte, acte etc.) A explica clarificând locurile obscure; a prevedea cu comentariile necesare; a comenta. 3) (opere muzicale) A executa cu vocea sau cu un instrument; a cânta. 4) (roluri dintr-un spectacol sau dintr-un film) A juca într-o manieră proprie. [Sil. -ter-pre-] /<fr. interpreter, lat. interpretare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTERPRET//ÁRE ~ări f. 1) v. A INTERPRETA. 2) Mod personal, manieră proprie cu care un artist interpretează o operă muzicală sau un rol. /v. a interpreta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTERPRETÁ vb. I. tr. A explica, a lămuri un text, o lege etc. ♦ A reda prin mijloace adecvate conţinutul unei opere muzicale, dramatice etc. [< fr. interpréter, cf. lat. interpretare].
(Dicţionar de neologisme)

INTERPRETÁRE s.f. 1. Acţiunea de a interpreta şi rezultatul ei; comentare, explicare, explicaţie. ♦ Comentare şi explicare critică a unui text (vechi). ♢ Interpretare artistică = act creator prin care se redă prin mijloace adecvate conţinutul unei lucrări dramatice, coregrafice, muzicale sau a unui scenariu cinematografic. 2. Operaţie logică prin care variabilele dintr-o formulă sunt înlocuite cu valori corespunzătoare lor. [< interpreta].
(Dicţionar de neologisme)

INTERPRETÁ vb. tr. 1. a explica, a lămuri un text, o lege etc. 2. a juca un rol etc. (< fr. interpréter, lat. interpretari)
(Marele dicţionar de neologisme)

INTERPRETÁRE s. f. 1. acţiunea de a interpreta; comentare, explicare. ♢ comentare şi explicare critică a unui text (vechi). ♢ act creator prin care se redă prin mijloace adecvate conţinutul unei lucrări dramatice, coregrafice, muzicale sau a unui scenariu cinematografic. 2. operaţie logică prin care variabilele dintr-o formulă sunt înlocuite cu valori corespunzătoare lor. (< interpreta)
(Marele dicţionar de neologisme)

interpretá vb., ind. prez. 1 sg. interpretéz, 3 sg. şi pl. interpreteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

interpretáre s. f., g.-d. art. interpretării; pl. interpretări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INTERPRETÁ vb. 1. a tălmăci, a tâlcui. (Îi ~ visul avut.) 2. v. analiza. 3. a înţelege. (Cum ~ acest context?) 4. v. cânta. 5. a juca, (înv.) a parastisi. (A ~ un rol într-o piesă.)
(Dicţionar de sinonime)

INTERPRETÁRE s. 1. tălmăcire, tâlcuire, (pop.) tâlc, (înv.) tălmăcitură, tâlcovanie, tâlcuială. (Dădea scrisorii tot felul de ~ări.) 2. v. analizare. 3. (MUZ.) executare, execuţie, intonare. (~ unei melodii.) 4. joc. (Actorul a avut o ~ magistrală.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int inte inter interp

Cuvinte se termină cu literele: re are tare etare retare