interstițiu

INTERSTÍŢIU, interstiţii, s.n. Spaţiu (gol) situat între părţile unui corp sau ale unui sistem de corpuri aflate unul lângă altul pe o anumită porţiune din suprafaţa lor, fără a se atinge; luft. – Din fr. interstice, lat. interstitium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTERSTÍŢI//U ~i n. Spaţiu mic, vid între părţile componente ale unui corp sau între diferite corpuri. [Sil. -ter-sti-ţiu] /<lat. interstitium, fr. interstice
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTERSTÍŢIU s.n. Interval, spaţiu intermediar. ♦ Spaţiul liber dintre două piese ale aceluiaşi sistem. [Pron. -ţiu. / cf. fr. interstice, it. interstizio, lat. interstitium].
(Dicţionar de neologisme)

INTERSTÍŢIU s. n. interval, spaţiu liber între două corpuri, între două părţi ale unui tot. (< fr. interstice, lat. interstitium)
(Marele dicţionar de neologisme)

interstíţiu s. n. [-ţiu pron. -ţiu], art. interstíţiul; pl. interstiţii, art. interstíţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)