intervertire

INTERVERTÍ, intervetesc, vb. IV. Tranz. A schimba ordinea, locul elementelor dintr-o serie dată. – Din fr. intervertir, lat. intervertere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTERVERTÍRE, intervertiri, s.f. Acţiunea de a interverti şi rezultatul ei. – V. interverti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INTERVERT//Í ~ésc tranz. (elementele unei serii, ale unui tot etc.) A schimba inversând ordinea iniţială, punând un element în locul altuia. /<fr. intervertir, lat. intervertere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTERVERTÍ vb. IV. tr. A răsturna ordinea; a schimba termenii unei serii. [P.i. -tesc. / < fr. intervertir, cf. lat. intervertere].
(Dicţionar de neologisme)

INTERVERTÍRE s.f. Acţiunea de a interverti şi rezultatul ei; interversiune, răsturnare. [< interverti].
(Dicţionar de neologisme)

INTERVERTÍ vb. tr. a răsturna ordinea; a schimba termenii unei serii. (< fr. intervertir, lat. intervertere)
(Marele dicţionar de neologisme)

intervertí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. intervertésc, imperf. 3 sg. interverteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. interverteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

intervertíre s. f., g.-d. art. intervertírii; pl. intervertíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INTERVERTÍ vb. v. inversa.
(Dicţionar de sinonime)

INTERVERTÍRE s. v. inversare.
(Dicţionar de sinonime)