INTERVIEVÁ, intervievez, vb. I. Tranz. A lua cuiva un interviu. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. interviewer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A INTERVIEV//Á ~éz tranz. A supune unui interviu. [Sil. -vi-e-va] /<fr. interviewer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INTERVIEVÁ vb. I. tr. A lua cuiva un interviu; a intervia. [Pron. -vi-e-. / cf. fr. interviewer].
(Dicţionar de neologisme)
INTERVIEVÁ vb. tr. a lua cuiva un interviu. (< fr. interviewer)
(Marele dicţionar de neologisme)
INTERVIEVÁT, -Ă adj., s. m. f. (persoană) căreia i se ia un interviu. (< fr. interviewé)
(Marele dicţionar de neologisme)
intervievá vb. (sil. -vi-e-), ind. prez. 1 sg. intervievéz, 3 sg. şi pl. intervieveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
intervievát s. m., adj. m., pl. intervieváţi; f. sg. intervievátă, pl. intervieváte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A INTERVIEV//Á ~éz tranz. A supune unui interviu. [Sil. -vi-e-va] /<fr. interviewer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
INTERVIEVÁ vb. tr. a lua cuiva un interviu. (< fr. interviewer)
(Marele dicţionar de neologisme)
INTERVIEVÁT, -Ă adj., s. m. f. (persoană) căreia i se ia un interviu. (< fr. interviewé)
(Marele dicţionar de neologisme)
intervievá vb. (sil. -vi-e-), ind. prez. 1 sg. intervievéz, 3 sg. şi pl. intervieveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
intervievát s. m., adj. m., pl. intervieváţi; f. sg. intervievátă, pl. intervieváte
(Dicţionar ortografic al limbii române)