interviu dex - definiţie, sinonime, conjugare
INTERVENÍ, intervín, vb. IV. Intranz. 1. A veni între..., a veni la mijloc, a intra în acţiune; spec. a lua cuvântul, a intra în vorbă. ♦ A se amesteca spre a mijloci o împăcare, o înţelegere etc., a face un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obţine ceva în favoarea cuiva sau a sa. 2. A se ivi, a surveni, a se întâmpla. A interveni o schimbare. – Din fr. intervenir, lat. intervenire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTERVÍU, interviuri, s.n. Convorbire între o personalitate politică, culturală etc. şi un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerile personalităţii în diverse probleme (de actualitate), în vederea publicării lor în presă sau a difuzării lor la radio şi televiziune; p. ext. text al acestei convorbiri, apărut în presă sau difuzat prin radio şi televiziune. – Din engl., fr. interview.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INTERVENÍ intervín intranz. 1) A intra într-o acţiune; a se încadra în cursul unui proces (influenţând desfăşurarea acestuia). 2) A lua cuvântul (într-o discuţie); a-şi expune opiniile (în cadrul unei dezbateri). 3) A face o solicitare sau un demers (în favoarea cuiva). 4) A se produce între timp şi pe neaşteptate; a surveni. /<fr. intervenir, lat. intervenire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTERVÍU ~ri n. 1) Convorbire în decursul căreia un jurnalist pune întrebări unei persoane asupra unui subiect cu intenţia de a publica în presă sau de a difuza la radio, televiziune această convorbire. 2) Textul unei astfel de convorbiri (publicat în presă sau difuzat la radio, televiziune). /<engl., fr. interview
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTERVENÍ vb. IV. intr. 1. A lua parte la ceva, a intra în acţiune; (spec.) a intra în vorbă, a lua cuvântul. ♦ A face o mediaţie, un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; (peior.) a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obţine ceva în favoarea cuiva. 2. A se întâmpla, a surveni, a se ivi. [P.i. intervín şi intervíu, conj. -vină. / < it., lat. intervenire, fr. intervenir].
(Dicţionar de neologisme)

INTERVÍU s.n. 1. Convorbire între o personalitate politică, culturală etc. şi un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerea personalităţii în diverse probleme, în vederea difuzării prin intermediul presei sau radio-televiziunii; (p. ext.) textul convorbirii publicat în ziar. 2. Convorbire a unui sociolog-anchetator cu persoana sau persoanele supuse cercetării sociologice. [< engl., fr. interview].
(Dicţionar de neologisme)

INTERVENÍ vb. intr. 1. a lua parte la ceva, a intra în acţiune; a intra în vorbă. ♢ a face o mediaţie, un dermes în favoarea cuiva; (peior.) a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obţine ceva în favoarea cuiva. 2. a se întâmpla, a surveni, a se ivi. (< fr. intervenir, lat. intervenire)
(Marele dicţionar de neologisme)

INTERVÍU s. n. 1. specie publicistică ce constă în chestionarea directă de către un ziarist a unei personalităţi spre a obţine unele aprecieri, opinii, informaţii în diverse probleme în vederea difuzării lor prin intermediul presei sau radio-televiziunii; (p. ext.) textul convorbirii. 2. convorbire a unui sociolog-anchetator cu persoana sau persoanele supuse cercetării sociologice. (< engl., fr. interview)
(Marele dicţionar de neologisme)

intervení vb. veni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

intervíu s. n., art. intervíul; pl. intervíuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INTERVENÍ vb. 1. v. amesteca. 2. v. produce.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int inte inter interv

Cuvinte se termină cu literele: iu viu rviu erviu terviu