interzicere dex - definiţie, sinonime, conjugare
INTERZÍCE, interzíc, vb. III. Tranz. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite să (se) facă ceva, a ordona să nu (se) facă ceva; a prohibi. – Din fr. interdire (după zice).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTERZÍCERE, interziceri, s.f. Acţiunea de a interzice şi rezultatul ei; prohibire. – V. interzice.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INTERZÍCE interzíc tranz. 1) (acţiuni) A împiedica în mod voit. A-i ~ să fumeze. 2) (producerea, vânzarea, importul sau exportul de mărfuri) A nu permite în mod oficial; a prohibi. 3) (publicaţii) A face să-şi înceteze apariţia. /<fr. interdire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTERZÍCE vb. III. tr. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite cuiva să facă ceva. ♦ A pune sub interdicţie. [P.i. interzíc. / < lat. interdicere, cf. fr. interdire, germ. untersagen, după zice].
(Dicţionar de neologisme)

INTERZÍCERE s.f. Acţiunea de a interzice şi rezultatul ei. [< interzice].
(Dicţionar de neologisme)

INTERZÍCE vb. tr. a opri pe cineva de la ceva, a nu permite cuiva să facă ceva. ♢ a pune sub interdicţie. (după fr. interdire)
(Marele dicţionar de neologisme)

interzíce vb. zice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

interzícere s. f., pl. interzíceri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INTERZÍCE vb. 1. a opri. (Îţi ~ să te mai duci acolo.) 2. v. prohibi. 3. a opri, a proscrie. (A ~ duelul.) 4. v. suprima.
(Dicţionar de sinonime)

INTERZÍCERE s. 1. împiedicare, oprire, (pop.) oprelişte, (înv. şi reg.) popreală. (~ accesului cuiva.) 2. v. prohibiţie. 3. oprire, proscriere. (~ duelului.) 4. v. suprimare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A interzice ≠ a îngădui, a învoi, a lăsa, a permite
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int inte inter interz

Cuvinte se termină cu literele: re ere cere icere zicere