INTERZÍCE, interzíc, vb. III. Tranz. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite să (se) facă ceva, a ordona să nu (se) facă ceva; a prohibi. – Din fr. interdire (după zice).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INTERZÍS, -Ă, interzişi, -se, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care este oprit, care nu este permis. 2. S.m. şi f. Persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale; persoană pusă sub interdicţie. – V. interzice.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A INTERZÍCE interzíc tranz. 1) (acţiuni) A împiedica în mod voit. A-i ~ să fumeze. 2) (producerea, vânzarea, importul sau exportul de mărfuri) A nu permite în mod oficial; a prohibi. 3) (publicaţii) A face să-şi înceteze apariţia. /<fr. interdire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INTERZÍ//S1 ~să (~şi, ~se) Care nu este autorizat; neautorizat. Staţionare ~să. /v. a interzice
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INTERZÍ//S2 ~să (~şi, ~se) m. şi f. Persoană supusă interdicţiei. / v. a interzice
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INTERZÍCE vb. III. tr. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite cuiva să facă ceva. ♦ A pune sub interdicţie. [P.i. interzíc. / < lat. interdicere, cf. fr. interdire, germ. untersagen, după zice].
(Dicţionar de neologisme)
INTERZÍS, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) pus sub interdicţie. [< interzice].
(Dicţionar de neologisme)
INTERZÍCE vb. tr. a opri pe cineva de la ceva, a nu permite cuiva să facă ceva. ♢ a pune sub interdicţie. (după fr. interdire)
(Marele dicţionar de neologisme)
INTERZÍS, -Ă adj. uimit, uluit. (după fr. interdit)
(Marele dicţionar de neologisme)
interzíce vb. zice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
interzís adj. m., s. m., pl. interzíşi; f. sg. interzísă, pl. interzíse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INTERZÍCE vb. 1. a opri. (Îţi ~ să te mai duci acolo.) 2. v. prohibi. 3. a opri, a proscrie. (A ~ duelul.) 4. v. suprima.
(Dicţionar de sinonime)
INTERZÍS adj. 1. oprit. (Intrarea ~.) 2. v. nepermis. 3. v. prohibit. 4. oprit, (înv.) poprit. (Alimente ~.) 5. v. suprimat.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A interzice ≠ a îngădui, a învoi, a lăsa, a permite
(Dicţionar de antonime)
Interzis ≠ îngăduit, permis
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INTERZÍS, -Ă, interzişi, -se, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care este oprit, care nu este permis. 2. S.m. şi f. Persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale; persoană pusă sub interdicţie. – V. interzice.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INTERZÍ//S1 ~să (~şi, ~se) Care nu este autorizat; neautorizat. Staţionare ~să. /v. a interzice
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INTERZÍ//S2 ~să (~şi, ~se) m. şi f. Persoană supusă interdicţiei. / v. a interzice
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INTERZÍCE vb. III. tr. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite cuiva să facă ceva. ♦ A pune sub interdicţie. [P.i. interzíc. / < lat. interdicere, cf. fr. interdire, germ. untersagen, după zice].
(Dicţionar de neologisme)
INTERZÍS, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) pus sub interdicţie. [< interzice].
(Dicţionar de neologisme)
INTERZÍCE vb. tr. a opri pe cineva de la ceva, a nu permite cuiva să facă ceva. ♢ a pune sub interdicţie. (după fr. interdire)
(Marele dicţionar de neologisme)
INTERZÍS, -Ă adj. uimit, uluit. (după fr. interdit)
(Marele dicţionar de neologisme)
interzíce vb. zice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
interzís adj. m., s. m., pl. interzíşi; f. sg. interzísă, pl. interzíse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INTERZÍCE vb. 1. a opri. (Îţi ~ să te mai duci acolo.) 2. v. prohibi. 3. a opri, a proscrie. (A ~ duelul.) 4. v. suprima.
(Dicţionar de sinonime)
INTERZÍS adj. 1. oprit. (Intrarea ~.) 2. v. nepermis. 3. v. prohibit. 4. oprit, (înv.) poprit. (Alimente ~.) 5. v. suprimat.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A interzice ≠ a îngădui, a învoi, a lăsa, a permite
(Dicţionar de antonime)
Interzis ≠ îngăduit, permis
(Dicţionar de antonime)