intima dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÍNTIM, -Ă, intimi, -e, adj. 1. Care constituie partea esenţială, profundă, a unui lucru, a unei probleme etc.; lăuntric. ♦ Fig. Strâns, apropiat. Contactul intim dintre două limbi. 2. (Despre oameni; adesea substantivat) Legat de cineva printr-o prietenie strânsă, prin relaţii foarte apropiate. ♦ (Despre relaţiile dintre oameni) Familiar, apropiat, prietenos, afectuos, cordial. 3. Care se referă la viaţa particulară sau familială a cuiva; personal, secret. ♦ Caracteristic unui mediu restrâns, unui cadru limitat, familial; care are loc într-un cadru restrâns. [Acc. şi; intím] – Din fr. intime, lat. intimus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTIMÁ, intimez, vb. I. Tranz. (Jur.) 1. A notifica, a face cunoscut, a pune în vedere. 2. A chema în judecată, a cita în faţa unei instanţe superioare. – Din fr. intimer, lat. intimare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÍNTIM ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de însăşi esenţa unui lucru, fenomen; inclus în partea lăuntrică a unui lucru, fenomen. 2) (despre persoane) Care este strâns legat prin ceea ce există mai frumos, mai profund; ataşat prin sentimente puternice. 3) Care ţine de viaţa personală. 4) Care este foarte apropiat (unul cu altul). 5) Care se produce într-un cerc restrâns. Petrecere ~ă. [Acc. şi intím] /<fr. intime, lat. intimus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÍNTIM, -Ă adj. 1. Esenţial, profund (într-un lucru, într-o problemă etc.); lăuntric. ♦ (Fig.) Strâns, apropiat. 2. (Despre unele sentimente) Puternic, tare profund. 3. Legat prin prietenie puternică, prin sentimente puternice. // s.m. Prieten bun, de aproape; confident. 4. Care se referă la viaţa particulară sau familială a cuiva; personal, secret. [< fr. intime, cf. lat. intimus].
(Dicţionar de neologisme)

INTIMÁ vb. I. tr. 1. A pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (Jur.) A chema în judecată, a cita în faţa unei jurisdicţii superioare. [< lat. intimare, cf. fr. intimer].
(Dicţionar de neologisme)

INTÍMĂ s.f. (Biol.) Partea cea mai dinăuntru a pereţilor unui vas sanguin. [< lat. intima – cea mai profundă].
(Dicţionar de neologisme)

INTIMÁ vb. tr. 1. a pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate. 2. (jur.) a chema în judecată, a cita în faţa unei jurisdicţii superioare. (< fr. intimer, lat. intimare)
(Marele dicţionar de neologisme)

INTÍMĂ s. f. partea cea mai dinăuntru a pereţilor unui vas sangvin. (< fr., lat. intima)
(Marele dicţionar de neologisme)

íntim/intím adj. m., pl. íntimi/intími; f. sg. íntimă/intímă, pl. íntime/intíme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

intimá vb., ind. prez. 1 sg. intiméz, 3 sg. şi pl. intimeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÍNTIM adj., s. 1. adj. v. apropiat. 2. s. v. confident. 3. adj. v. strâns. 4. adj. v. sexual. 5. adj. v. prietenos. 6. adj. domestic, particular, personal, privat. (Probleme ~.) 7. adj. restrâns. (Petrecere într-un cadru ~.) 8. adj. confidenţial. 9. adj. v. adânc.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int inti intim

Cuvinte se termină cu literele: ma ima tima ntima