INTIMÁT, -Ă, intimaţi, -te, s.m. şi f. Parte într-un proces care se află în situaţia unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac. – V. intima. Cf. fr. i n t i m é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INTIMÁT, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) citat într-un proces în calitate de pârât. [Cf. fr. intimé].
(Dicţionar de neologisme)
INTIMÁT, -Ă s. m. f. cel citat într-un proces în calitate de pârât. (< fr. intimé)
(Marele dicţionar de neologisme)
intimát s. m., pl. intimáţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
intimátă s. f., pl. intimáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INTIMÁT, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) citat într-un proces în calitate de pârât. [Cf. fr. intimé].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
intimát s. m., pl. intimáţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
intimátă s. f., pl. intimáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)