intimidare

INTIMIDÁ, intimidez, vb. I. Tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni timid, a insufla cuiva sau a simţi teamă, frică; a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci, a (se) fâstâci. – Din fr. intimider.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTIMIDÁRE, intimidări, s.f. Faptul de a (se) intimida. – V. intimida.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INTIMID//Á ~éz tranz. A face să se intimideze. /<fr. intimider
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE INTIMID//Á mă ~éz intranz. A deveni timid; a fi cuprins de un sentiment de ruşine, de jenă; a se sfii; a se ruşina; a se jena; a se stingheri; a se stânjeni. /<fr. intimider
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTIMIDÁ vb. I. tr., refl. A (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci. [< fr. intimider, cf. lat., it. intimidare].
(Dicţionar de neologisme)

INTIMIDÁRE s.f. Acţiunea de a intimida şi rezultatul ei; speriere, înfricoşare. [< intimida].
(Dicţionar de neologisme)

INTIMIDÁ vb. tr., refl. a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăzi. (< fr. intimider)
(Marele dicţionar de neologisme)

intimidá vb., ind. prez. 1 sg. intimidéz, 3 sg. şi pl. intimideáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

intimidáre s. f., g.-d. art. intimidării; pl. intimidări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INTIMIDÁ vb. 1. v. fâstâci. 2. a (se) speria, (rar) a (se) timora. (Îl ~ greutatea rolului.)
(Dicţionar de sinonime)

INTIMIDÁRE s. 1. v. fâstâcire. 2. v. fâstâceală. 3. spe-riere, (rar) timorare. (~ cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A (se) intimida ≠ a (se) îmbărbăta, a (se) încumeta, a îndrăzni, a (se) încuraja
(Dicţionar de antonime)