intimitate

INTIMITÁTE, (3) intimităţi, s.f. 1. Calitatea a ceea ce este intim; prietenie bazată pe legături strânse. ♢ Expr. A trăi (sau a fi) în intimitatea cuiva = a avea legături strânse (de prietenie) cu cineva, a face parte dintre cunoştinţele apropiate ale cuiva. ♦ Profunzime, adâncime (a unui sentiment, a unui gând etc.). 2. Cadru limitat, cerc restrâns, familial. 3. (La pl.) Lucruri, chestiuni personale. – Din fr. intimité.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTIMIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter intim. 2) Atmosferă intimă. 3) Prietenie intimă; legătură stânsă, familiară. 4) la pl. Lucruri intime; chestiuni pur personale. /<fr. intmité
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTIMITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este intim. ♦ Legătură strânsă; prietenie intimă, apropiată. ♢ A trăi (sau a fi) în intimitatea cuiva = a avea legături strânse cu cineva, a face parte dintre apropiaţii cuiva. ♦ Profunzime, adâncime (a unui sentiment, a unui gând etc.). 2. (La pl.) Lucruri, chestiuni personale. [Cf. fr. intimité].
(Dicţionar de neologisme)

INTIMITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este intim. ♢ prietenie strânsă, apropiată. o a trăi (sau a fi) în ă cuiva = a avea legături strânse cu cineva. ♢ profunzime (a unui sentiment, a unui gând etc.). 2. (pl.) lucruri, chestiuni personale. 3. cadru restrâns, familiar. (< fr. intimité)
(Marele dicţionar de neologisme)

intimitáte s. f., g.-d. art. intimităţii; (chestiuni personale) pl. intimităţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)