intolerant

INTOLERÁNT, -Ă, intoleranţi, -te, adj. Care nu e tolerant; neîngăduitor, netolerant. – Din fr. intolérant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTOLERÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care nu este tolerant; neîngăduitor. /<fr. intolérant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTOLERÁNT, -Ă adj. Neîngăduitor. [Cf. fr. intolérant].
(Dicţionar de neologisme)

INTOLERÁNT, -Ă adj. 1. care nu respectă libertatea de gândire, care nu suportă altă credinţă, religie decât a sa; fanatic. 2. (despre organism) care nu suportă (un medicament). (< fr. intolérant)
(Marele dicţionar de neologisme)

intoleránt adj. m. tolerant
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INTOLERÁNT adj. v. neîngăduitor.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Intolerant ≠ tolerant
(Dicţionar de antonime)