intransigent dex - definiţie, sinonime, conjugare

intransigent

[Sinonime]
INTRANSIGÉNT, -Ă, intransigenţi, -te, adj. Care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă concilieri sau compromisuri; incoruptibil. V. neînduplecat. – Din fr. intransigeant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTRANSIGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial Care nu admite nici o concesie sau nici un compromis; consecvent în acţiuni şi în convingeri; inflexibil. /<fr. intransigeant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTRANSIGÉNT, -Ă adj. Neînduplecat, necruţător, incoruptibil. [Cf. fr. intransigeant, it. intransigente].
(Dicţionar de neologisme)

INTRANSIGÉNT, -Ă adj. care nu admite să facă concesii, compromisuri; neînduplecat; incoruptibil. (< fr. intransigeant, it. intransigente)
(Marele dicţionar de neologisme)

intransigént adj. m., pl. intransigénţi; f. sg. intransigéntă, pl. intransigénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INTRANSIGÉNT adj. 1. v. hotărât. 2. v. necruţător. 3. v. neîngăduitor.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Intransigenttolerant
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int intr intra intran

Cuvinte se termină cu literele: nt ent gent igent sigent