intranzitiv
INTRANZITÍV, -Ă, intranzitivi, -e, adj., s.n. (Gram.) (Verb) care nu poate fi construit cu un complement direct din cauză că acţiunea lui nu se exercită în mod nemijlocit asupra unui obiect. – Din fr. intransitif, lat. intransitivus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INTRANZITÍV ~ă (~i, ~e) gram. (despre verbe) Care exprimă o acţiune ce nu trece direct asupra unui obiect. /<fr. intransitif, lat. intransitivus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INTRANZITÍV, -Ă adj. (Despre verbe) A cărui acţiune nu trece direct asupra unui obiect. [Var. intransitiv, -ă adj. / cf. fr. intransitif, lat. intransitivus].
(Dicţionar de neologisme)
INTRANZITÍV, -Ă adj. 1. (despre verbe) a cărui acţiune nu se exercită direct asupra unui obiect. 2. (log., mat.) relaţie ~ă = relaţie în care nu se transmite un anumit raport de la primul la ultimul termen prin intermediul celorlalţi termeni. (< fr. intransitif, lat. intransitivus)
(Marele dicţionar de neologisme)
intranzitív adj. m. tranzitiv
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
Intranzitiv ≠ tranzitiv
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INTRANZITÍV ~ă (~i, ~e) gram. (despre verbe) Care exprimă o acţiune ce nu trece direct asupra unui obiect. /<fr. intransitif, lat. intransitivus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
INTRANZITÍV, -Ă adj. 1. (despre verbe) a cărui acţiune nu se exercită direct asupra unui obiect. 2. (log., mat.) relaţie ~ă = relaţie în care nu se transmite un anumit raport de la primul la ultimul termen prin intermediul celorlalţi termeni. (< fr. intransitif, lat. intransitivus)
(Marele dicţionar de neologisme)
intranzitív adj. m. tranzitiv
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
Intranzitiv ≠ tranzitiv
(Dicţionar de antonime)