intriga dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÍNTRIGĂ, intrigi, s.f. 1. Acţiune (ascunsă) care foloseşte mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire. 2. Schemă generală de fapte şi de acţiuni care reprezintă subiectul unor opere literare. – Din fr. intrigue.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTRIGÁ, intríg, vb. I. 1. Tranz. (La pers. 3) A deştepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri. 2. Intranz. (Înv.) A face sau a băga intrigi (1); a unelti, a complota. – Din fr. intriguer, it. intrigare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÍNTRI//GĂ ~gi f. 1) Acţiune reprobabilă, întreprinsă pe ascuns pentru a stârni vrajba sau a zădărnici ceva; uneltire. 2) Ansamblu de evenimente şi conflicte principale care constituie subiectul unei lucrări artistice. /<fr. intrigue, germ. Intrige
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A INTRIGÁ intríg 1. tranz. A pune pe gânduri, trezind curiozitatea, suspiciunea sau îngrijorarea. 2. intranz. A face intrigi; a recurge la intrigi. [G.-D. intrigii; Sil. in-tri-] /<fr. intriguer, lat. intrigare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

intrígă (íntrigi), s.f. – 1. Uneltire. – 2. Schemă care reprezintă subiectul unei opere literare. – Var. (pop.) intrică. Mr. intrigă. Fr. intrigue; var., prin intermediul ngr. ἴντριγϰα (Graur, BL, VI, 154), cf. bg. intriga. – Der. intriga, vb. (a face intrigi); intrigant, s.f., din fr.
(Dicţionarul etimologic român)

ÍNTRIGĂ s.f. 1. Uneltire (secretă) care foloseşte mijloace nepermise în vederea realizării sau a zădărnicirii unui lucru. ♦ Vrajbă, zâzanie. 2. Parte a subiectului care determină cursul acţiunii unei opere dramatice sau epice; incidentul din care izbucneşte conflictul. [< fr. intrigue].
(Dicţionar de neologisme)

INTRIGÁ vb. I. 1. tr. A nelinişti, a stârni curiozitatea cuiva. 2. intr. (Rar) A face intrigi; a unelti, a complota. [P.i. intríg şi -ghez. / < fr. intriguer, cf. lat. intricare – a încurca].
(Dicţionar de neologisme)

ÍNTRIGĂ s. f. 1. uneltire care foloseşte mijloace nepermise în vederea realizării sau a zădărnicirii unui lucru. ♢ vrajbă. 2. parte a subiectului care determină cursul acţiunii unei opere dramatice sau epice; incidentul din care izbucneşte conflictul. (< fr. intrigue)
(Marele dicţionar de neologisme)

INTRIGÁ vb. I. tr. a nelinişti, a stârni curiozitatea cuiva; a contraria. II. intr. a face intrigi; a unelti, a complota. (< fr. intriguer, it. intrigare)
(Marele dicţionar de neologisme)

íntrigă s. f., g.-d. art. íntrigii; pl. íntrigi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

intrigá vb., ind. prez. 1 sg. intríg, 3 sg. intrígă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÍNTRIGĂ s. 1. maşinaţie, uneltire, (livr.) cabală, (înv. şi reg.) marghiolie, (Munt. şi Olt.) şcoală, (Bucov. şi Transilv.) şcort, (înv.) marafet, tehnă, tocmeală, umblet, zavistie, (fam.) tertip, (fig.) manevră, manoperă, urzeală, (fig. rar) mreajă, reţea, tramă, ţesătură, (fam. fig.) mâncătorie, panglicărie, sforărie. (Umblă cu tot felul de ~i.) 2. v. complot. 3. v. acţiune.
(Dicţionar de sinonime)

INTRIGÁ vb. v. îngrijora.
(Dicţionar de sinonime)

INTRIGÁ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int intr intri intrig

Cuvinte se termină cu literele: ga iga riga triga ntriga