introducere dex - definiţie, sinonime, conjugare
INTRODÚCE, introdúc, vb. III. Tranz. 1. A face ca cineva sau ceva să intre, să pătrundă în ceva, undeva; a băga, a vârî. ♦ A include, a adăuga, a îngloba. ♦ Refl. A intra undeva (cu forţa sau pe furiş). 2. A face ca o persoană să fie primită de cineva sau să fie admisă într-o organizaţie, într-o asociaţie etc. ♦ A ajuta pe cineva să se iniţieze într-un domeniu de activitate. 3. A pune în practică; a institui, a stabili (un obicei, o practică etc.). [perf. s. introdusei, part. introdus] – Din lat. introducere. Cf. fr. i n t r o d u i r e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTRODÚCERE, introduceri, s.f. Acţiunea de a (se) introduce şi rezultatul ei. 1. Băgare, vârâre. ♦ Includere, inserare, înglobare; punere în practică. 2. Capitol al unei lucrări sau parte de la începutul ei, în care se prezintă, în linii generale, intenţiile acesteia, elementele sau noţiunile fundamentale necesare înţelegerii ei; introducţie. ♦ Partea de la început a unei compoziţii (artistice), a unei scrisori etc. 3. Lucrare ştiinţifică în care se expun noţiunile generale, elementare sau pregătitoare ale unui domeniu de cunoştinţe. – V. introduce.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INTRODÚCE introdúc tranz. 1) A face să intre înăuntru; a vârî; a băga. 2) (date, citate, precizări etc.) A adăuga într-un text scris; a include. 3) (persoane) A ajuta să se iniţieze (într-o problemă, într-o activitate). 4) (persoane) A face să fie primit (într-o organizaţie, în casa cuiva etc.). 5) (metode, obiceiuri etc.) A face să fie adoptat. [Sil. in-tro-] /<lat. introducere, fr. introduire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTRODÚCER//E ~i f. 1) v. A INTRODUCE. 2) Lucrare care cuprinde noţiunile elementare ale unei discipline ştiinţifice. ~ în chimia organică. ~ în psihologie. 3) Prefaţă explicativă; intrare în materie. 4) Partea de la început a unei compoziţii muzicale. /v. a introduce
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTRODÚCE vb. III. tr. 1. A băga, a vârî (undeva, în ceva). ♦ A include, a îngloba. ♦ refl. A intra. 2. A face să fie primit de cineva. 3. A iniţia, a călăuzi, a da cunoştinţele iniţiale într-un anumit domeniu. 4. A institui, a stabili, a consolida (un obicei, o practică etc.). [P.i. introdúc, perf. s. -dusei, part. -dus, var. întroduce vb. III. / < lat. introducere < intro – înăuntru, ducere – a duce].
(Dicţionar de neologisme)

INTRODÚCERE s.f. 1. Acţiunea de a (se) introduce şi rezultatul ei. ♦ Parte de început, parte introductivă (a unei opere etc.). ♦ Partea de la început a unei piese muzicale, scrisă într-o mişcare aparte şi având un caracter deosebit; denumirea primei părţi a suitei. 2. Studiul pregătitor asupra noţiunilor elementare ale unei ştiinţe. [< introduce].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNTRODÚCE vb. III. v. introduce.
(Dicţionar de neologisme)

INTRODÚCE vb. I. tr. 1. a băga, a include, a îngloba. 2. a face să fie primit de cineva. 3. a iniţia, a da cunoştinţele iniţiale într-un anumit domeniu. 4. a institui, a stabili. II. refl. a intra. (< lat. introducere, după fr. introduire)
(Marele dicţionar de neologisme)

INTRODÚCERE s. f. 1. acţiunea de a (se) introduce. 2. parte introductivă (a unei opere etc.) ♢ (muz.) secţiune cu caracter introductiv şi tempo aparte a unei forme ciclice (sonată, cvartet, simfonie etc.). ♢ parte de început în unele oratorii. 3. studiul pregătitor asupra noţiunilor elementare ale unei ştiinţe. (< introduce)
(Marele dicţionar de neologisme)

introdúce vb. duce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

introdúcere s. f. ducere
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INTRODÚCE vb. 1. v. băga. 2. a băga, a pune, a vârî. (~ vinul în damigeană.) 3. a băga, a trece, a vârî. (~ aţa prin urechea acului.) 4. a se băga, a intra, a se vârî. (S-a ~ în spărtura din zid.) 5. v. îngloba. 6. (livr.) a implementa. (A ~ o nouă tehnologie.) 7. v. iniţia. 8. v. institui.
(Dicţionar de sinonime)

INTRODÚCERE s. 1. v. băgare. 2. băgare, băgat, punere, vârâre, vârât. (~ vinului în sticle.) 3. băgare, băgat, trecere, vârâre, vârât. (~ aţei prin urechea acului.) 4. băgare, intrare, vârâre, vârât. (~ lui prin spărtura zidului.) 5. v. înglobare. 6. (livr.) implementare. (~ a unei noi tehnologii în fabricarea ...) 7. v. iniţiere. 8. v. instituire. 9. preambul, preliminarii (pl.). (Fără nici o ~, a atacat problema.) 10. v. prefaţă.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Introducere ≠ final, încheiere, sfârşit
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int intr intro introd

Cuvinte se termină cu literele: re ere cere ucere ducere