introdus dex - definiţie, sinonime, conjugare
INTRODÚCE, introdúc, vb. III. Tranz. 1. A face ca cineva sau ceva să intre, să pătrundă în ceva, undeva; a băga, a vârî. ♦ A include, a adăuga, a îngloba. ♦ Refl. A intra undeva (cu forţa sau pe furiş). 2. A face ca o persoană să fie primită de cineva sau să fie admisă într-o organizaţie, într-o asociaţie etc. ♦ A ajuta pe cineva să se iniţieze într-un domeniu de activitate. 3. A pune în practică; a institui, a stabili (un obicei, o practică etc.). [perf. s. introdusei, part. introdus] – Din lat. introducere. Cf. fr. i n t r o d u i r e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTRODÚS, -Ă, introduşi, -se, adj. (Despre oameni) Care are relaţii cu multă lume. ♦ Care cunoaşte bine şi amănunţit o problemă. – V. introduce.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INTRODÚCE introdúc tranz. 1) A face să intre înăuntru; a vârî; a băga. 2) (date, citate, precizări etc.) A adăuga într-un text scris; a include. 3) (persoane) A ajuta să se iniţieze (într-o problemă, într-o activitate). 4) (persoane) A face să fie primit (într-o organizaţie, în casa cuiva etc.). 5) (metode, obiceiuri etc.) A face să fie adoptat. [Sil. in-tro-] /<lat. introducere, fr. introduire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTRODÚCE vb. III. tr. 1. A băga, a vârî (undeva, în ceva). ♦ A include, a îngloba. ♦ refl. A intra. 2. A face să fie primit de cineva. 3. A iniţia, a călăuzi, a da cunoştinţele iniţiale într-un anumit domeniu. 4. A institui, a stabili, a consolida (un obicei, o practică etc.). [P.i. introdúc, perf. s. -dusei, part. -dus, var. întroduce vb. III. / < lat. introducere < intro – înăuntru, ducere – a duce].
(Dicţionar de neologisme)

INTRODÚS, -Ă adj. (Despre oameni) Cu legături multe. ♦ Priceput, cunoscător temeinic al unei chestiuni. [< introduce].
(Dicţionar de neologisme)

ÎNTRODÚCE vb. III. v. introduce.
(Dicţionar de neologisme)

INTRODÚCE vb. I. tr. 1. a băga, a include, a îngloba. 2. a face să fie primit de cineva. 3. a iniţia, a da cunoştinţele iniţiale într-un anumit domeniu. 4. a institui, a stabili. II. refl. a intra. (< lat. introducere, după fr. introduire)
(Marele dicţionar de neologisme)

INTRODÚS, -Ă adj. (despre oameni) cu legături multe. ♢ priceput, cunoscător temeinic al unei chestiuni. (< introduce)
(Marele dicţionar de neologisme)

introdúce vb. duce
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INTRODÚCE vb. 1. v. băga. 2. a băga, a pune, a vârî. (~ vinul în damigeană.) 3. a băga, a trece, a vârî. (~ aţa prin urechea acului.) 4. a se băga, a intra, a se vârî. (S-a ~ în spărtura din zid.) 5. v. îngloba. 6. (livr.) a implementa. (A ~ o nouă tehnologie.) 7. v. iniţia. 8. v. institui.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in int intr intro introd

Cuvinte se termină cu literele: us dus odus rodus trodus