introspecție

INTROSPÉCŢIE, introspecţii, s.f. Analizare a vieţii psihice proprii; autoobservare. ♦ Studiu psihologic bazat pe această metodă. – Din fr. introspection.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTROSPÉCŢI//E ~i f. Observaţie asupra fenomenelor propriei conştiinţe. [G.-D. introspecţiei; Sil. -in-tro-spec-ţi-e] /<fr. introspection
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTROSPÉCŢIE s.f. Metodă psihologică bazată pe observarea propriilor trăiri psihice; autoobservare. [Gen. -iei, var. introspecţiune s.f. / cf. fr. introspection < lat. intro – înăuntru, spectio – privire].
(Dicţionar de neologisme)

INTROSPÉCŢIE s. f. observare subiectivă a fenomenelor propriei conştiinţe; autoobservare, autoanaliză. ♢ studiu psihologic bazat pe această metodă. (< fr. introspection)
(Marele dicţionar de neologisme)

introspécţie s. f. (sil. -ţi-e; mf. -spec-), art. introspécţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. introspécţiei; pl. introspécţii, art. introspécţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INTROSPÉCŢIE s. (PSIH.) autoobservare.
(Dicţionar de sinonime)