intubare

INTUBÁ, intubez, vb. I. Tranz. (Med.) A supune un bolnav acţiunii de intubaţie. – Din fr. intuber.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTUBÁRE, intubări, s.f. Acţiunea de a intuba şi rezultatul ei. – V. intuba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTUBÁ vb. I. tr. (Med.) A supune unei intubaţii. [Cf. it. intubare].
(Dicţionar de neologisme)

INTUBÁRE s.f. (Med.) Acţiunea de a intuba şi rezultatul ei. [< intuba].
(Dicţionar de neologisme)

INTUBÁ vb. tr. (med.) a introduce (medicamente, mâncare etc.) cu ajutorul unui tub. (< fr. intuber, it. intubare)
(Marele dicţionar de neologisme)

intubá vb., ind. prez. 3 sg. intúbă
(Dicţionar ortografic al limbii române)