invagina
[Conjugare]
INVAGINÁ, pers. 3 invaginează, vb. I. Refl. (Med.; despre porţiuni ale intestinelor) A se întoarce spre interior prin invaginaţie. – Din fr. invaginer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INVAGINÁ vb. I. refl. (Liv.; med.) A se întoarce spre interior; a creşte prin invaginaţie. [Cf. it. invaginare, fr. invaginer].
(Dicţionar de neologisme)
INVAGINÁ vb. refl. (despre porţiuni de organe, ţesuturi) a se întoarce spre interior prin invaginaţie. (< fr. invaginer)
(Marele dicţionar de neologisme)
invaginá vb., ind. prez. 3 sg. invagineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INVAGINÁ vb. I. refl. (Liv.; med.) A se întoarce spre interior; a creşte prin invaginaţie. [Cf. it. invaginare, fr. invaginer].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
invaginá vb., ind. prez. 3 sg. invagineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)