invectiva dex - definiţie, sinonime, conjugare
INVECTÍVĂ, invective, s.f. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie. ♦ Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive. – Din fr. invective, lat. invectivae.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INVECTÍV//Ă ~e f. Cuvânt sau expresie violentă, jignitoare (la adresa cuiva). /<fr. invective, lat. invectiva
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A INVECTIV//Á ~éz tranz. livr. A trata cu invective. /<fr. invectiver
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INVECTÍVĂ s.f. Jignire, ofensă, injurie. [< fr. invective].
(Dicţionar de neologisme)

INVECTIVÁ vb. I. tr. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. [< fr. invectiver].
(Dicţionar de neologisme)

INVECTÍV, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de invectivă. [Cf. it. invettivo].
(Dicţionar de neologisme)

INVECTÍVĂ s. f. 1. vorbă de ocară; injurie, insultă. 2. expresie violentă în unele scrieri literare, cu funcţie stilistică sau în scop polemic ori satiric. (< fr. invective, lat. invectivae)
(Marele dicţionar de neologisme)

INVECTIVÁ vb. tr. a spune invective la adresa cuiva. (< fr. invectiver)
(Marele dicţionar de neologisme)

invectívă s. f., g.-d. art. invectívei; pl. invectíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

invectivá vb., ind. prez. 1 sg. invectivéz, 3 sg. şi pl. invectiveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

invectív adj. m., pl. invectívi; f. sg. invectívă, pl. invectíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INVECTÍVĂ s. v. înjurătură, jignire.
(Dicţionar de sinonime)

INVECTIVÁ vb. v. insulta, înjura, jigni, ocărî, ofensa, ultragia.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inv inve invec invect

Cuvinte se termină cu literele: va iva tiva ctiva ectiva