inventare dex - definiţie, sinonime, conjugare
INVENTÁ, inventez, vb. I. Tranz. 1. A crea, a născoci ceva nou care nu a existat până atunci, a imagina pentru prima dată; a face o descoperire tehnică. 2. A prezenta drept adevărate lucruri imaginare, care nu există, neadevărate; a scorni, a născoci; p. ext. a minţi. – Din fr. inventer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INVENTÁRE, inventări, s.f. Acţiunea de a inventa şi rezultatul ei; născocire, scornire. – V. inventa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INVENTÁR, inventare, s.n. Listă, catalog, registru, document în care sunt enumerate (şi descrise cantitativ şi valoric) toate bunurile care se află într-o gospodărie, într-o instituţie, într-un magazin etc.; p. ext. totalitatea acestor bunuri. ♢ Inventar viu = totalitatea vitelor şi păsărilor dintr-o gospodărie. Inventar mod = totalitatea uneltelor, a maşinilor, a mijloacelor de transport aparţinând unei gospodării sau întreprinderi. ♢ Loc. vb. A face inventarul = a inventaria. ♦ P. gener. Listă exactă, amănunţită; înşirare, enumerare (a unor fapte, a unor întâmplări etc.). – Din fr. inventaire, lat. inventarium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INVENT//Á ~éz tranz. 1) A descoperi prin muncă creatoare; a născoci; a scorni; a izvodi. 2) A crea în imaginaţie în mod arbitrar; a izvodi; a născoci; a ticlui; a broda; a fabrica. /<fr. inventer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INVENTÁR ~e n. Document în care sunt trecute şi evaluate, sub aspect cantitativ şi valoric, toate mijloacele de care dispune la un anumit moment o persoană fizică sau juridică. ♢ ~ gospodăresc totalitate a valorilor materiale aflate în gospodăria unei întreprinderi, a unei instituţii sau a unei organizaţii. /<fr. inventaire, lat. inventarium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INVENTÁ vb. I. tr. 1. A găsi, a crea, a imagina ceva nou; a născoci. 2. A scorni (minciuni, închipuiri); (p. ext.) a minţi. [P.i. -tez şi invént, 3,6 -tează. / < fr. inventer, it. inventare].
(Dicţionar de neologisme)

INVENTÁRE s.f. Acţiunea de a inventa. [< inventa].
(Dicţionar de neologisme)

INVENTÁR s.n. Listă, registru etc. cuprinzând toate lucrurile care constituie averea unei gospodării, a unei instituţii etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. ♢ A face inventarul = a inventaria. ♦ (Fig.) Listă exactă, amănunţită; înşirare, enumerare (a unor fapte etc.). [< fr. inventaire, cf. lat. inventarium].
(Dicţionar de neologisme)

INVENTÁ vb. tr. 1. a găsi, a crea, a imagina ceva nou; a născoci. 2. a scorni (minciuni, închipuiri); (p. ext.) a minţi. (< fr. inventer)
(Marele dicţionar de neologisme)

INVENTÁR s. n. 1. listă, registru etc. cuprinzând lucrurile care constituie averea unei gospodării, instituţii etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. 2. (fig.) listă exactă, amănunţită; înşirare, enumerare (a unor fapte etc.). 3. totalitatea unităţilor care constituie o parte de vorbire, o clasă ori o specie lexicală sau gramaticală. (< fr. inventaire, lat. inventarium)
(Marele dicţionar de neologisme)

!inventá (a ~) vb., ind. prez. 3 inventeáză/invéntă
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

inventá vb., ind. prez. 1 sg. inventéz, 3 sg. şi pl. inventeáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. inventéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

inventáre s. f., g.-d. art. inventării; pl. inventări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

inventár s. n., pl. inventáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INVENTÁ vb. 1. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gândi, a imagina, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. şi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naşte, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de ...) 2. v. scorni.
(Dicţionar de sinonime)

INVENTÁRE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, născocire, plănuire, plăsmuire, proiectare, realizare, scornire, (înv. şi pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de ...) 2. v. scornire, ticluire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.)
(Dicţionar de sinonime)

INVENTÁR s. 1. listă, (înv.) catagrafie, sumar. (Un ~ de bunuri.) 2. (fam.) zestre. (~ al unei în-treprinderi.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inv inve inven invent

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ntare entare