inventaria

INVENTARIÁ, inventariez, vb. I. Tranz. A face, a întocmi un inventar; a înregistra, a trece în inventar; a inventoria. [Pr.: -ri-a] – Din it. inventariare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INVENTARI//Á ~éz tranz. (bunuri materiale) A înregistra în inventar. [Sil. -ri-a] / Din inventar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INVENTARIÁ vb. I. tr. A înscrie în inventar bunuri, lucruri etc. evaluând obiectele înscrise. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. inventarier].
(Dicţionar de neologisme)

INVENTARIÁ vb. tr. a înscrie în inventar bunuri, lucruri etc., evaluând obiectele înscrise. (< it. inventariare)
(Marele dicţionar de neologisme)

inventariá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. inventariéz, 3 sg. şi pl. inventariáză, 1 pl. inventariém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. inventariéze; ger. inventariínd (sil. -ri-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INVENTARIÁ vb. a înregistra, (înv.) a catagrafia, a registra, a scrie. (A ~ bunuri materiale.)
(Dicţionar de sinonime)