inventator

INVENTATÓR, -OÁRE, inventatori, -oare, s.m. şi f. Persoană care a realizat o invenţie (1); inventar. – Inventa + suf. -tor (după fr. inventeur).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INVENTAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care a inventat ceva; autor al unei invenţii. /a inventa + suf. ~ator
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INVENTATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Creator al unei invenţii. [< inventa + -tor].
(Dicţionar de neologisme)

INVENTATÓR, -OÁRE s. m. f. creator al unei invenţii. (< inventa + -tor)
(Marele dicţionar de neologisme)

inventatór s. m., pl. inventatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INVENTATÓR s. (rar) născocitor, plăsmuitor, (înv.) aflător, inventor, izvoditor. (~ul telefoniei.)
(Dicţionar de sinonime)