inversa dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÍNVERS, -Ă, inverşi, -se, adj. (Adesea adverbial) Care este, se face într-un sens opus direcţiei iniţiale sau fireşti, de la sfârşit către început; făcut pe dos, de-a-ndoaselea. ♢ (Mat.) Raport invers (proporţional) = raport între două mărimi, cantităţi, valori care depind în aşa fel una de cealaltă încât, dacă una se măreşte de un număr de ori, cealaltă scade de acelaşi număr de ori. Mărimi (sau valori etc.) invers proporţionale = mărimi (sau valori etc.)care se află în raport invers proporţional. Cantităţi (sau mărimi, numere) inverse = cantităţi (sau mărimi, numere) al căror produs este egal cu unitatea. – Din fr. inverse, lat. inversus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INVERSÁ, inversez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea iniţială sau normală, firească; a face (ceva) invers; a întoarce pe dos; a răsturna. – Din fr. inverser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÍNVER//S ~să (~şi, ~se) şi adverbial (de-spre lucruri, acţiuni etc.) Care este opus (direcţiei, ordinii, stării iniţiale sau fireşti). /<fr. inverse, lat. inversus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A INVERS//Á ~éz tranz. 1) (poziţia, ordinea obiectelor etc.) A schimba invers. 2) A prezenta invers. ~ lucrurile. /<fr. inverser, lat. inversare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÍNVERS, -Ă adj. (adesea adv.) Contrar direcţiei iniţiale sau fireşti; pe dos. ♢ Raport invers (proporţional) = raport între două mărimi care variază astfel încât produsul lor să rămână constant. [< fr. inverse, cf. lat. inversus].
(Dicţionar de neologisme)

INVERSÁ vb. I. tr. A răsturna o situaţie, o ordine (firească); a face ceva invers. ♦ A schimba sensul unui curent electric. [< fr. inverser].
(Dicţionar de neologisme)

ÍNVERS, -Ă adj. (şi adv.) contrar direcţiei iniţiale sau fireşti; pe dos. o (mat.) mărime ~ă = mărime egală cu raportul dintre 1 şi mărimea dată; raport ~ (proporţional) = raport între două mărimi care variază astfel încât produsul lor să râmână constant. (< fr. inverse, lat. inversus)
(Marele dicţionar de neologisme)

INVERSÁ vb. tr. a răsturna o situaţie, o ordine (firească); a face ceva invers. ♢ a schimba sensul unui curent electric, al unei mărimi vectoriale. (< fr. inverser)
(Marele dicţionar de neologisme)

ínvers adj. m., pl. ínverşi; f. sg. ínversă, pl. ínverse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

inversá vb., ind. prez. 1 sg. inverséz, 3 sg. şi pl. inverseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÍNVERS adj., adv. 1. adj. contrar, opus. (Sens ~ celui iniţial.) 2. adv. dimpotrivă. (Lucrurile s-au petrecut tocmai ~.) 3. adv. viceversa. (Lucrurile sunt valabile şi ~.)
(Dicţionar de sinonime)

AFERENTAŢIE ÍNVERSĂ s. v. conexiune inversă.
(Dicţionar de sinonime)

INVERSÁ vb. a interverti, a răsturna. (A ~ ordinea elementelor unei serii.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inv inve inver invers

Cuvinte se termină cu literele: sa rsa ersa versa nversa