inversare dex - definiţie, sinonime, conjugare
INVERSÁ, inversez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea iniţială sau normală, firească; a face (ceva) invers; a întoarce pe dos; a răsturna. – Din fr. inverser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INVERSÁRE, inversări, s.f. Acţiunea de a inversa şi rezultatul ei; inversiune. – V. inversa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INVERS//Á ~éz tranz. 1) (poziţia, ordinea obiectelor etc.) A schimba invers. 2) A prezenta invers. ~ lucrurile. /<fr. inverser, lat. inversare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INVERSÁ vb. I. tr. A răsturna o situaţie, o ordine (firească); a face ceva invers. ♦ A schimba sensul unui curent electric. [< fr. inverser].
(Dicţionar de neologisme)

INVERSÁRE s.f. Acţiunea de a inversa şi rezultatul ei; inversiune, inversie. [< inversa].
(Dicţionar de neologisme)

INVERSÁ vb. tr. a răsturna o situaţie, o ordine (firească); a face ceva invers. ♢ a schimba sensul unui curent electric, al unei mărimi vectoriale. (< fr. inverser)
(Marele dicţionar de neologisme)

inversá vb., ind. prez. 1 sg. inverséz, 3 sg. şi pl. inverseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

inversáre s. f., g.-d. art. inversării; pl. inversări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INVERSÁ vb. a interverti, a răsturna. (A ~ ordinea elementelor unei serii.)
(Dicţionar de sinonime)

AFERENTAŢIE ÍNVERSĂ s. v. conexiune inversă.
(Dicţionar de sinonime)

INVERSÁRE s. intervertire, inversiune, răsturnare. (~ a ordinii cuvintelor într-un enunţ.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in inv inve inver invers

Cuvinte se termină cu literele: re are sare rsare ersare